Zoia Alecu ne propune tuturor o călătorie imaginară cu trenul. Unde? Spre casă. Cum? Cu multe nostalgii și așteptări. Dar, de fapt, nu destinația contează ci… drumul.
Tema drumului este deopotrivă filozofică, religioasă și etnografică. Troițele întâlnite la răspântii o dovedesc fără echivoc. Ieșirea din casă, apoi din curte și apucarea unui drum este o formă de aventură. Ești mai vulnerabil decât în mediul domestic și – mai grav – s-ar putea să nu te mai întorci… Și totuși să (re)ascultăm Încă un tren.
Nu cred că avem o voce femină mai bună în folk-ul românesc. Audiție plăcută!
Mi-e aproape rusine ca un om de tren ca mine a ratat pana acum aceasta adorabila piesa.
Sincere multumiri.
Cu mult drag, Laurențiu.
Ma bucur că această adorabilă piesă a mai atras atenția cuiva.
Cele bune.
este una dintre melodiile mele preferate….iar Zoia Alecu este una dintre cantaretele mele de suflet….foarte frumos articolul si foarte frumoase cuvintele 🙂
Mă bucur, Andreea.
Mulțumiri pentru aprecieri.