Toma și ceilalți

T

A fost Toma un sceptic de sistem? Avea acest ucenic motive să nu-și creadă colegii? Sau, cunoscând bine metehnele omenești, nu cumva era doar realist în vremuri tulburi? Prea adesea îl judecăm doar în raport cu Isus. Uităm că omul acesta (oricum ar fi fost el), avea totuși o bună relație cu ceilalți zece. Într-adevăr, lipsise la arătarea precedentă, dar până și această absență nu-l despărțise definitiv de ai săi. Continua să frecventeze cercul ucenicilor, continua să împărtășească multe dintre temerile acestora.

Cred, așadar, că Toma a fost sincer și onest. Nu a acceptat să-și clădească credința pe experiențele altora, chiar dacă lucrul acesta nu-i va zugrăvi o imaginea prea bună. Mai mult, și-a rostit îndoiala în auzul tuturor, fără niciun menajament. Cum colegii lui Îl văzuseră pe Hristosul înviat, același drept îl avea și el. Și, după cum știm, până și Isus îi recunoaște acest drept. Este dreptul ucenicului de-a fi vizitat de Mântuitorul, de-ași întări din nou credința.

Toma face diferența între mărturia omului și apariția Domnului. Toma nu rezonează cu religia, el capitulează numai în fața revelației. Nu se formalizează de micile incidente de pe traseu, ci-și dorește o destinație sigură și definitivă. Exclamația de la urmă – Domnul meu și Dumnezeul meu – dovedește încredere și relație. Numai Toma și-L asumă pe Hristosul cel înviat în această dimensiune personală. Probabil și Maria Magdalena, totuși. Oricum, sesizăm percepția colectivă pe care ucenicii o aveau asupra arătărilor Domnului. Cu Toma însă lucrurile devin mult mai specifice, mai personale.

Ce înțelegem din toate astea? În primul rând, înțelegem că relația cu ucenicii (orizontala) este determinată de relația cu Isus (verticala). Ei rămân împreună pentru că împărtășesc toți aceeași experiență: a unui Hristos viu. În al doilea rând, înțelegem că nimeni nu-L poate cunoaște cu adevărat pe Isus doar prin mediere. Experiențele altora pot s-o confirme pe a noastră, dar nimic mai mult. În al treilea rând, înțelegem că adevărata devoțiune se clădește pe o relație personală cu Dumnezeu. Fără această realitate, totul devine un formalism pur, un ritual dubios și înșelător. Să rămânem, așadar, în cercul ucenicilor, dar mereu cu gândul la Hristos care ne primește și ne îndrumă.

comentarii

    • Nu ignor răspunsul Domnului Isus. Cred că în el se ascund multe lucruri interesante. Nu l-am comentat pentru că nu mi-am propus asta, dar asta nu înseamnă că l-am subestimat.

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.