Tipologia învățăturii

T

Citind Cele două cărți despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane a lui Francis Bacon, dau peste o sinteză interesantă. La un moment dat, printre elaborari de tot felul, autorul identifică maladiile cunoașterii. Deși bună în esența ei, învățătura se poate îmbolnăvi, iar atunci lucrurile degenerează. Iată cele trei afecțiuni fatale ale adevăratei cunoașteri sunt:

1. Învățătura FANTASTICĂ

Este vorba de acel riscant derapaj spre ficțiune, în detrimentul adevărului. Un fel de cultivare a falsului bine plasat și rostit cu o retorică perfectă. Mutarea minții de pe tărâmul solid al certitudinilor, pe cel mișcător al supozițiilor, cam aceasta este învățătura fantastică. Oricât de ademenitoare ar fi, știința are nevoie de principii cât mai concludente și mai sigure cu putință. Deși gândirea speculativă e parte din procesul intelectual, acest plus trebuie să edifice adevărul și nu să-l submineze.

2. Învățătura CERTĂREAȚĂ

Cei cu o brumă de cultură generală și care stăpânesc oarecum propria meserie, riscă să cadă într-un soi de harță intelectualistă. Bacon are grijă să facă diferența dintre polemică (extrem de importantă și fecundă) și partizanismul ideologic, acel flagel care ne urmărește de milenii. A învăța mereu pentru, a avea o atitudine combativă perpetuă, mutilează adevărata cunoaștere. Nu acumulăm cunoștințe pentru a ne anihila adversarul, ci pentru a răspunde unei nevoi interioare, ontologice.

3. Învățătura FRIVOLĂ

Este vorba de acea atitudine ușuratică și superficială. Să știi de toate, dar să nu aprofundezi nimic. Frivolitatea acestei cunoașteri lasă loc unor lacune primejdioase. Te găsești subțire, încerci să cuprinzi tot mai mult, însă cunoștințele îți sunt insuficiente și fragile. Este o joacă riscantă cu ideile, care duce mai degrabă la un soi de alienare intelectuală. Te autoapreciezi, dar în zadar: ceva îți scapă. Bacon spune că această boală este mai perfidă decât primele două, așadar se impune multă precauție.

Deși prezentate pe scurt, aceste idei cred că ne vor pune pe gânduri. Preocupați mereu să cunoaștem, să acumulăm, să pricepem, s-ar putea să cădem în diferite maladii ale intelectului. Să fim prudenți și să ne analizăm tot mereu!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.