Deși tolerată, prostituția era dizgrațioasă în Israel. Popor ales de Dumnezeu, moștenitor al Dealogului, ar fi trebuit să triască deasupra oricărui derapaj. Și totuși, Iefta este fiul unei prostituate. A fost crescut de o mamă vitregă, dar a crescut totuși. Alții au pățit mai rău. Doar că lucrurile nu se opresc aici. După ani buni, frații mai mari îl izgonesc de acasă, iar adolescentul nostru își începe pribegia. La o vârstă când se configurează personalitatea, când copilul se adaptează la viață, Iefta se trezește singur și neajutorat. Devine un copil al străzii, petrecându-și timpul printre oameni fără căpătâi.
Viața are coborâșurile ei. Nu le poți evita, cel mult poți să le abordezi precaut. De pe stradă, dintre oameni care împărtșeau aceeași soartă că și el, Iefta este invitat la luptă. Potrivit Jud. 11, tânărul lovit în soartă începe să lovească și el. În lupta respectivă dă dovadă de calități fizice și tactice deosebite. Se remarcă în ochii oamenilor, învinge, iar visul prinde contur. Nu mai este pribeagul de ieri, este eroul de azi. Anonimatul i se sfârșește încet-încet, făcând loc unei recunoașteri publice salutare. În scurtă vreme, devine judecător, ocupând astfel poziția supremă în națiunea lui Israel. Toți văd în el un luptător de mare forță, un izbăvitor de care aveau nevoie.
Tinerețea lui Iefta este marcată, așadar, de lupta cu IDENTITATEA. Acest personaj a trebuit să răspundă la întrebarea Cine sunt eu? în condiții grele. N-a fost dorit niciodată. N-a simțit căldura unei familii adevărate. Rând pe rând, i s-au refuzat lucruri care pentru alți tineri erau deja banalități. A trebuit să lupte pentru existență și apoi să se afirme exclusiv prin forțe proprii. Determinarea lui trebuie înțeleasă în contextul vitreg în care i-a fost dat să-și ducă zilele. Și totuși, a reușit. Pentru mine este cel mai elocvent caz din Scriptură în care un copil defavorizat răzbește în viață. Identitatea se poate construi și în mijlocul respingerii, a sărăciei și a nesiguranței. Doar conformismul nostru pretinde mediul ideal, condiții impecabile etc. Desigur, aici avem un caz reușit. Dar dacă Iefta a reușit, orice alt tânăr în situații asemănătoare poate s-o facă. În mod providențial, Dumnezeu îi va pregăti o ocazie în care va lăsa în spate viața veche și se avânta spre înainte. Crizele și neajunsurile pot constitui, după cum am văzut, factori determinanți în formarea propriei identități.