Nici un cusur trupesc. O inteligență peste medie și o înțelegere a lucrurilor cum nu se mai văzuse. Pur în suflet și-n faptă, atent la detalii dintre cele mai diverse. Daniel este numele lui și, alături de câțiva prieteni, devine un prins de război. Nebucadnețar, împăratul Babilonului, alege din marea mulțime de evrei câțiva mai răsăriți. Daniel devine astfel un fel de tribut de materie cenușie furnizată unui împărat puternic. În mijlocul unei sumbre captivități, dezrădăcinați din propria țară, fără Templu și sărbători, acești tineri aveau acum ocazia să-și dovedească propria statornicie.
Dacă am încerca să identificăm o bătălie spirituală în viața lui Daniel, aceasta ar fi lupta cu conformismul. Ajuns la palat, tânărul evreu decide să nu se spurce cu bucatele împăratului. Cere verdețuri amare, mănâncă separat, iar apoi se înfățișează înaintea împăratului. Arăta mai bine la față decât ceilalți, iar testul este trecut cu brio. Primește onoruri și demnități în Babilon, deși el ajunsese acolo în condiție de sclav. Contextul acestor întâmplări ne sugerează presiunea creată asupra lui Daniel. În mod obișnuit, gândind pur omenesc, tânărul trebuia să se conformeze. I-ar fi fost mult mai bine, cel puțin aparent. N-avea nevoie de complicații în plus, atâta vreme cât avea deja o situație complicată. Și totuși, Daniel rezistă tentației cu o verticalitate exemplară.
Ancorați în mod necesar în viața reală, tinerii de azi sunt expuși la tot felul de compromisuri. Îi admir pe cei care rezistă în fața acestor ispite. Conformismul este una dintre cele mai mari provocări ale momentului. Ea îi vizează în primul rând pe cei implicați în viața socială, pe cei în curs de afirmare. Exemplul lui Daniel ne stă însă ca o piatră de hotar. Merită să ținem seamă de el, merită să-l punem la inimă. Până la urmă, indiferent de vârstă, toți suntem chemați la această bătălie. Să fim, așadar, învingători!