Incestul consumat între Amnon și Tamar îl indignează până la ură. Odată declanșată, setea de răzbunare începe să roadă în inima lui Absalom. Era, de fapt, o răfuială între frați. Amnon îi era frate vitreg, Tamar îi era soră bună. David, tatăl celor trei, asistă neputincios la degradarea acestor relații. Lipsa de reacție a bătrânului împărat este surprinzătoare pentru cei care-i cunosc parcursul. În propria familie, regele eșuează. A condus o națiune întreagă, i-a consolidat granițele și a așezat-o pe drumul istoriei, iar acum își pierde lamentabil familia.
Pe acest fond, Absalom poate să acționeze. Prințul este, de fapt, robit de propriul instinct. Raționalitatea lui este atrofiată, iar impulsivitatea își spune cuvântul. Nu se lasă până nu-l omoară pe incestuos. Amnon este răpus în mod fatal, iar Absalom crede că s-a făcut în sfârșit dreptate. Onoarea sorei lui, Tamar, este acum salvată, iar națiunea lui Israel poate să afle de vitejia acestui băiat.
Și iată cum, încet-încet, iese la iveală cea mai grozavă luptă ce se dădea în inima tânărului Absalom: lupta cu responsabilitatea. Făcând gesturi iresponsabile, își va atrage oprobiul tatălui. Este nevoit să fugă departe, să pribegească precum un străin fără patrie. David trimite sa-l aducă înapoi, dar nu-i îngăduie să-i vadă fața timp de doi ani. Gândurile negre pun din nou stăpânirea pe inima lui Absalom. Își adună un soi de armată cu care declanșează una dintre cele mai rușionase răscoale din istoria lui Israel. Acum survine, însă, gestul fatal. Ioab, temutul general al lui David, oprește răscoala și îl urmărește pe Absalom. În goana nebună a calului, părul bogat al prințului se încâlcește în crengile unui copac unde-și află sfârșitul.
Sinteza de mai sus ne conduce la ideea de responsabilitate. Când suntem mici, suntem mici. Dar pe măsură ce ne maturizăm, avem putere asupra faptelor noastre. Nu asupra consecințelor, ci doar asupra deciziilor. Câtă vreme ele vor fi influențate de firea pământească, vor fi discutabile și primejdioase. Câtă vreme vom înțelege că impulsivitatea și răzbunarea vin de la Cel Rău, vom acționa în consecință. Datorită unei educații șubrede, tinerii de azi sunt tot mai agresivi sau măcar înclinați spre agresivitate. Societatea contemporană are grijă să cultive astfel de atitduni și apoi, tot ea, se miră de rezultate. Să nu uităm că odată cu dezvoltarea personalității se dezvoltă și caracterul. Să profităm de această nobilă schimbare la anii cei mai buni. Să nu ne lăsăm pradă instinctelor de moment a căror urmări să nu le mai putem corecta niciodată. Să fim oameni responsabili!