Computerul HAL 9000 s-a născut sau „a devenit operațional”, dupăcum însuși HAL a spus-o cu modestie, pe 12 ianuarie 1992, într-o fabrică de computere din Urbana, Illinois. Eu m-am născut cu exact treizeci și trei de ani mai devreme, în ianuarie 1959, întrun alt oraș din Midwest, Cincinnati, Ohio. Viața mea, la fel ca și viețile majorității celor din generațiile Baby Boomers sau Xers, s-a desfășurat ca o piesă în două acte. A început cu Tinerețea Analogică și apoi, după o scurtă, dar totală schimbare de decor, a intrat în Maturitatea Digitală.
Atunci când rememorez imagini din primii mei ani de viață, ele îmi apar deopotrivă mângâietoare și străine, aidoma scenelor statice dintr-un film de David Lynch, din clasa G. E telefonul voluminos de culoarea muștarului, fixat pe peretele din bucătărie, cu discul pentru apel și lungul său cablu spiralat. E tata, rotind cele două brațe ale antenei de pe televizor, încercând în van să scape de negura care întuneca meciul celor de la Reds. E ziarul de dimineață, făcut sul și umezit de rouă, zăcând pe aleea noastră pietruită. E consola hi-fi din living room, câteva coperți de discuri de vinilin (unele de la albumele Beatles ale fraților mei mai mari) împrăștiate pe covor. Și în josul scărilor, în stătuta cameră de recreere de la subsol, erau cărțile din rafturi – o mulțime de cărți -, cu cotoarele lor multicolore, fiecare purtând un titlu și un nume de scriitor.
În 1977, anul în care s-a lansat Star Wars și Apple Computer a devenit societate pe acțiuni, am luat-o spre New Hampshire, ca să urmez Dartmouth College. Nu știam atunci când m-am înscris, însă Dartmouth fusese de multă vreme un lider în informatica academică, jucând un rol central în a face puterea mașinilor de prelucrare a datelor ușor accesibilă studenților și profesorilor. Președintele colegiului, John Kemeny, era un respectat informatician care, în 1972, scrisese o carte influentă, intitulată Omul și computerul. Tot el fusese, cu un deceniu mai devreme, unul dintre cei care inventaseră BASIC, primul limbaj de programre care utiliza cuvinte obișnuite și sintaxa de toate zilele. Aproape de centrul campusului, chiar în spatele clădirii în stil neo-georgian a Bibliotecii Baker, cu avântata ei clopotniță, se pitea un singur nivel Kiewit Computation Center, o clădire cenușie, vag futuristă, de beton, care adăpostea cele două comoputere centrale ale școlii, de tip General Electric GE-635. Computerele centrale reluau inovatorul program Dartmouth Time-Sharing System, un model timpuriu de rețea, care permitea mai multor zeci de oameni să utilizeze computerele simultan. Time-sharing era prima demonstrație a ceea ce numim astăzi computer personal. Făcea posibilă, după cum scria Kemeny în cartea sa, „o relație cu adevărat simbiotică între om și computer”.
(va urma)
(Din Superficialii: efectele internetului asupra creierului uman,
de Nicholas Carr, Publica, București, 2012, p. 29 și urm.)