
Vreau să vă încredințez soțiilor voastre, ca ele să vă instruiască. Ar fi trebuit, după legea lui Pavel, ca voi să fiți dascălii lor! Dar, pentru că, prin păcat, s-a stricat ordinea și a ajuns capul jos, iar trupul sus, să alegem cealaltă cale. Dacă ți-i rușine ca nevasta ta să-ți fie dascăl, fugi de păcat și vei putea să te urci iute pe tronul ce ți l-a dat Dumnezeu! Dar atâta vreme cât trăiești în păcat, Scriptura te trimite nu numai la femeie, ci chiar la animalele cele mai de jos. Nu se rușinează să te trimită pe tine, om înzestrat cu rațiune, să fii ucenicul furnicii. Cu asta nu învinuiesc Scriptura, ci pe cei ce-și trădează noblețea lor de oameni. Așa voi face și eu! Te voi da acum pe mâna soției tale! De o vei disprețui, te voi trimite la școala celor necuvântătoare și-ți voi arăta câte păsări, câți pești, câte patrupede, câte târâtoare sunt mai cuviincioase și mai înțelepte decât tine. Dacă nu-ți place și îți este rușine cu o astfel de apropiere, ridică-te la cinstea ta de om, fugi de oceanul iadului, de râul cel de foc, de spectacolul de la baie. Căci baia dă naștere oceanului iadului și aprinde acel adânc al flăcării.
(Dintr-o omilie a lui Ioan Gură de Aur; Omilii la Matei, PSB 23, București, pp. 98-99)