Numele zilei creștine de odihnă vine din latinescul Dies Dominus (Ziua Domnului), iar în lumea romană precreștină era Dies Soli (Ziua Soarelui). Reminescențe ale acestei denumiri se mai păstrează în țările anglofone (Sunday) și în nordul Europei (Sonntag). În țara noastră, duminica a primit târziu atenția legislativă cuvenită. Astfel, abia în anul 1925 ea a devenit – prin decret – ziua săptămânală de repaus.
Spațiul est-european (preponderent ortodox) acordă o mare importanță duminicii, recomandând participarea la slujbă, comuniunea familială și vizitarea celor bolnavi și suferinzi. Încă din primele secole ale creștinismului se remarcă acest caracter filantropic al zilei de odihnă. Din păcate societatea egolatră în care ne-a fost dat să trăim ne-a schimbat în bună măsură traiectoria. Parcă duminica suntem mai egoiști decât în celelalte zile ale săptămânii. Ego-ul nostru pretinde tot felul de lucruri și nu permite ca cineva/ceva să-l smintească. A te duce la un bolnav, a vizita un prieten aflat în depresie, a invita pe cineva la masă, devin fapte tot mai rarisime.
Mai există și caracterul liturgic al zilei de duminică. Nu mă refer la o liturighie anume, ci spun generic următorul fapt: duminica este ocazia propice de a ne reconecta la comuniunea bisericii. De-a lungul săptămânii comitem o serie de infidelități cotidiene. Lipsim (prea) mult de acasă, purtăm relații superficiale cu cei dragi, ne consumăm în lucruri care până la urmă s-au dovedit inutile. Toate acestea pot fi recuperate în ziua de duminică. Părtășia cu Domnul și cu familia aș pune-o pe același taler. E important să dinamizăm relația noastră cu El, dar la fel de important este să înviorăm relațiile noastre interpersonale.
Și dacă tot nu putem scăpa de etimologie, de ce n-am lăsa-o să lucreze în favoarea noastră. Adică, să facem din ziua de duminică o zi solară, luminoasă. Să fim transparenți, bucuroși și săritori. Să trăim ca fii ai zilei, oameni care n-au de ce să se ascundă, oameni care pot sărbătorii așa cum se cuvine. Duminica este o șansă săptămânală dată de Dumnezeu pentru a ne întoarce privile spre El și unii spre ceilalți. Doamne ajută!