„Taborul”

T

Luminile Taborului te-nvată,

O, suflete, cum să te schimbi la față.

Și de voiesti să fii un alt Hristos,

Pe ucenici si-i lași la poale, jos.

În ploaia harului, pe varf de stancă,

Să gusti singuratatea cea adancă.

Ci tu asteapta colo sus să vie,

În duh barbații: Moise si Ilie.

Ei vor veni și vor grăi cu tine,

În taina, despre tainele straine.

Si Moise, omul tare în cuvânt,

Ți-o da lumina Duhului Prea Sfant.

Iar omul focului ceresc, Ilie,

Te va aprinde-n dragostea cea vie.

O, schimba-ți fata, suflete al meu:

Dintr-un nimic, tu fă-te Dumnezeu!…

(Zorica LațcuPoezii, ediția a II-a, Sophia, București, 2008, p. 123)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.