Se visează președintele României! Sincer, nu mă derajnează. Un plictis fără margini pune stăpânire pe mine gândindu-mă la politicienii patriei. Dar grobianismul iutubului ce vi-l propun mi se pare strigător la cer. Președintele Senatului, Crin Antonescu, își bate joc de la microfon de câțiva politicieni neoprotestanți. După ce Gheorghe David își încheie discursul, d-l Crin simte nevoia unei prezentări neobișnuite: Mai urmează trei frați întru Domnul. Zglobiu precum un adolescent dezorientat, domnia sa zâmbește ironic. Am revăzut filmulețul de câteva ori, ca nu cumva să-l fi interpretat greșit.
Morala? O vom spune simplu și franc. D-l Antonescu este lipsit de reverență în cel mai josnic mod. Dacă în politică îți poți permite adversități de-o anumită factură, în ceea ce privește religia nu. Ca om public, într-o instituție publică și deținând o demnitate de o asemenea încărcătură, gestul este interzis. Dar, din prisosul inimii vorbește gura, spunea Domnul Isus. Omul nu poate rosti decât ceea ce are în inimă. Personal pun acest derapaj pe seama unei invidii prostești. Cum ar fi trebuit, d-le Antonescu? Să fie „frați întru Domnnul”, dar la partidul dvs? Or, să nu fie în nici un partid, adică să nu calce în politică? Că doar nu v-ați gândit să nu fie nici politicieni și nici frați întru Domnul, sper?!
Să nu ne complicăm, totuși. Gafa din prezidiu dovedește cât de șubred e caracterul celui ce-a comis-o. Pe neoprotestanți îi ajută, aș zice. Ce nu erau convinși frații întru Domnul rămași acasă dacă să intre ai noștri prin parlament, însă acum își fac o părere cât de cât. Cei care sunt împotriva implicării fraților în politică vor mai găsi un argument: Așa le trebuie, să-și bată joc dl. Antonescu de ei, că n-au putut sta acasă! Le-am transmis noi la acea vreme ce-i așteaptă.. Ceilalți, favorabili dar lipsiți de patos, vor spune: Aha, deci așa d-le Antonescu, bine… Nu ne lăsăm noi cu una cu două. Vom invada cam toate partidele și vom forța algoritmul astfel încât nu veți mai avea scăpare. Și uite așa, din gafă-n gafă, măcar știm și noi în ce tabără (mai) suntem. Rămâneți întru Domnul!
Sunt mai mulți de trei, d-le Crin Antonescu!
S