În secolul XX, când aproape totul devine spectacol, noile dimensiuni ale vestimentației vorbesc de la sine despre viitorul nostru estetic. Strada constituie astăzi un adevărat spațiu de spectacol, magazinele, în majoritatea cazurilor, așijderi. Invocând și alte exemple, la îndemâna oricui, nu ne va fi greu să ne convingem că factorul activ în declanașarea și realizarea spectacolului îl reprezintă întotdeauna persoana vestimentată. Este firesc, deci, ca lumea contemporană să manifeste un atât de mare interes pentru îmbrăcămintea de apărut în public.
Un extras din Frumosul dincolo de artă, de Gheorghe Achiței (Meridiane, 1988). Deși dezbatarea este mai lungă, avem aici doar concluzia esteticianului român. Alternanața dintre public și privat alcătuiește în bună măsură viața noastră. Glisăm dintr-un registru în altul, simțind atât avantajele cât și provocările ambelor spații. Indecența este apanajul străzii, a spațiului frecventat. Presiunea este în creștere, mai cu seamă că societatea de consum ne încurajează să ieșim din spațiul nostru privat.
Riscul unei asemenea situații e dat tocmai de excentricitatea gestului. Fără să ne dăm seama, prin mecanisme susținute prin mass-media, am ajuns să ne trăim viața doar în mediul public (sau ținând cont de impresiile celorlalți). Tot mai puțină intimitate, tot mai restrâns ne e spațiul privat. Tot mai puțin ne rezumăm la noi înșine, purtând acel dialog anahoretic ce ne-ar putea izbăvi. Fugim probabil de această întoarcere spre noi înșine. O facem inconștient adesea, probabil din cauza tulburării ce ne-o produce. Strada însă ne va presa tot mai tare, iar capriciile ei ne vor arunca adesea în ridicol. Să fim, așadar, realiști și lucizi în adevăratul sens al cuvântului!