Nu mai călătoresc prea mult de un an încoace. În 2010 am ieșit de trei ori din țară, în afara concediului. Mâine (vineri) este pentru prima dată în anul acesta când voi pleca din nou. Din păcate zborul direct din Oradea este încă un vis, așa voiajul va fi mai lung cu câteva ore (la drumul spre Cluj mă refer).
Biserica gazdă, Elim, se va ocupa de șederea mea acolo. Prietenul meu, pastorul Florin Bodog a rânduit deja toate cele privitoare la slujirea din acest week-end. Pe an ce trece văd în el un slujitor potrivit pentru provocările diasporei. Prin tot ceea ce face îi cheamă pe oameni la mântuire, apoi se îngrijește că noua comunitate să aibă un loc de închinare.
Pe lângă acele cursuri de sâmbătă dimineața, precum și predicile rostite duminică în două contexte diferite, cred că principalul eveniment pentru biserica locală îl va constitui întâlnirea cu familiile. Este într-un fel o reiterare a ceea ce s-a mai întâmplat cândva în aceeași biserică. În acea împrejurare am vorbit despre îndatoririle specifice ale soților unul față de altul. De data aceasta vom încerca să facem un pas mai departe. Sper ca inimile soților să fie la fel de deschise, iar Duhul Domnului să ne atingă.
Deși vremea nu e favorabilă, nădăjduiesc să am parte de o clătorie liniștită. Rugăciunile familiei îmi vor fi o bună călăuză. Ne reauzim cu subiecte noi și interesante după sejurul la Roma.