Este fotografia anului 2009, făcută de Bryan Duevel. Locația: una dintre bazele de staționare din Nepal, în urcușul către vârful Everest.
Flash-ul aparatului Nikon D80 a reușit să suprindă un mic univers. Avem aici cam tot ce ne trebuie, aș spune. Avem pe de o parte caracterul improvizat al campusului de staționare, efemer dar și necesar în același timp. Abia în planul îndepărtat ni se oferă argumentul solid: Everestul. Semețul vârf apare aproape inaccesibil, parcă mai departe și mai înalt decât este în realitate. E ca și cum ar străpunge cerul după ce, înainte, a străpuns norii…
Fotografia şi comentariul mă îndeamnă la pocăinţă.În prim plan,micimea omului cu calabalâcurile lui efemere,iar în spate,domină creaţia Domnului,care promite deschiderea cerului.Am intrat in acest „sanctuar al liniştei”,sub influenţa aerului din alte bloguri.Am făcut un pas şi am inceput să respir ceva deosebit,înălţător.Ceva care mă îndeamna la înţelepciunea Eclesiastului,cap.5,vers.1-3 si îmi aduce aminte că noi formăm sanctuatul lui Dumnezeu,numai dacă suntem santuarul Duhului Sfânt.Doamne ţine-ţi promisiunea şi ajută-ne,pănă la capăt.
Frumoasă interpretare a fotografiei. Felicitări!