Dl Andrei Cornea, acest clasicist pe care-l citesc de ani buni, scrie în editorialul din Revista 22 (nr. 13; 22-28 martie).
E teribil de observat că sporul imens de informație la care lumea de azi are acces, în loc să conducă la o cunoaștere mai bună a realității, devine adesea ceva chiar mai rău decât o cunoaștere rea: devine neîncredere în orice informație și orice cunoaștere.
Cu aplicație la drama din Japonia și, în general, față în față cu marile drame ale omului modern, citim:
Omul de azi s-a învățat să trăiască toate catastrofele lumii în fotoliul televizorului, dar se pronunță sentențios despre ce a văzut cu dezinvoltura celui care ar fi trăit efectiv totul de la începutul istoriei. El știe bine: de ce se bat oamenii în Africa de NOrd, cine a produs atacurile de la 11 septembrie 2001, de ce s-a prăpădit industria românească, de ce a căzut Ceaușescu, cât de mult se va deplasa axa Pământului în următorii cinci ani, când va veni viitorul cutremur, ce să mănânci dacă vrei să trăiești 100 de ani, cum îi cheamă pe extratereștri, când va sosi apocalipsa, când va exploda Luna și, nu în ultimul rând, de ce Băsescu e vinovat de toate acestea.