Splendoarea creației lui Dumnezeu

Cerurile care se mișcă prin purtarea Sa de grijă în pace I se supun.

Atât ziua, cât și noaptea își încheie cursul care le-a fost rânduit de către El, fără să se împiedice una pe alta.

Din însărcinarea Sa, și soarele, și luna, și cetele de stele se rotesc în crugurile care le-au fost rânduite, în deplină-înțelegere, fără nicio abatere.

Pământul cel purtător de rod, potrivit Voii Sale, face să răsară harnă din belșug la vremile cuvenite și pentru oameni, și pentru fiare, și pentru toate viețuitoarele care sunt pe pământ, fără să se împotrivească și fără să schimbe ceva din cele hotărâte de El.

Atât tărâmurile de nepătruns ale abisurilor, cât și tărmânurile de nedescris ale adâncurilor prin aceleași porunci sunt ținute.

Scobitura mării celei nemărginite, după ce a fost strânsă prin lucrarea Sa creatoare în adunările ei, nu trece peste stavilele care i-au fost puse de jur împreujr, ci precum i-a poruncit ei, așa și face.

Oceanul care este nemărginit pentru oameni și lumile de dincolo de el sunt rânduite prin aceleași așezăminte ale Stăpânului.

Perioadele de primăvară, de vară, de toamnă și de iarnă se succed în pace una după alta.

Popasurile vânturilor fără poticnire își împlinesc, la sorocul cuvenit, lucrarea rânduită lor.

Și izvoarele cele veșnic-curgătoare, care au fost plăsmuite spre desfătare și sănătate, oferă fără încetare oamenilor din sânii lor de-viață-dătători.

Și cele mai neînsemnate dintre viețuitoare își fac adunările lor în deplină-înțelegere și în pace.

Pe toate acestea, Marele Făuritor și Stăpânul tuturor le-a rânduit să fie în pace și în deplină-înțelegere, făcând bine tuturor, dar, mai presus de toate, nouă, celor ce am alergat la îndurările Sale prin Domnul nostru Isus Hristos, Căruia să-I fie slava și măreția în vecii vecilor! AMIN.

(Fragment din Prima epistolă a lui Clement către Corinteni,

cca. 95 d. Hr.)