Spiritualitate și materialism

S

Doctrinele spirituale nu limitează, în realitate, mintea așa cum o fac negările materialiste. Chiar dacă eu cred în nemurire, nu sunt nevoit să mă gândesc la ea. Dar, dacă nu cred, îmi interzic să mă gândesc la ea. În primul caz drumul este deschis și pot merge cât de departe poftesc; în cel de-al doilea, drumul este închis. Se poate aduce totuși încă un argument, și mai puternic… De exemplu, atunci când materialismul îi duce pe oameni înspre un fatalism desăvârșit (ceea ce se întâmplă în cele mai multe cazuri), este absolut gratuit să pretinzi că el mai reprezintă, în vreun sens, o forță eliberatoare. Este absurd să spui că duci libertatea pe noi culmi când nu poți folosi gândirea liberă la nimic altceva decât la distrugerea liberului-arbitru. Determiniștii sfârșesc încătușați, nu descătușați.

Fragment de o mare intensitate ideatică ce poartă semnătura lui G. K. Chesterton. Este vorba de lucrarea Ortodoxia. O filozofie personală, apărută în 2008 la Humanitas.

Demersul lui Chesterton este mult mai lung. O lectură integrală ar oferi o lămurire mult mai largă, dar aici ne vom mulțumi cu atât. E ca o pregustare dintr-un meniu delicios și atrăgător. Autorul face apologia spiritualității creștine într-un mod inteligent și cu un recurs obligatoriu la logică. Materialismul este văzut mai degrabă ca o lipsă (o non-substanță), ceva care îți sustrage calitatea de om liber. Determinismul închide astfel drumurile minții umane, anulează aventura spiritului și suspendă așteptările. Gândirea de tip mistic nu este o primejdie, ci o binecuvântare. În general șahiștii ajung în ospicii, nu spiritele libere, care crează. Cred că lucrarea aceasta merită recitită în mod regulat; e încântătoare.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.