Creștinismul modern, printr-o nefericită distorsionare a formei lui biblice, promite să ne ușureze suferința vieții într-o lume căzută. Mesajul, indiferent că vine de la fundamentaliștii care ne cer să trăim după un set preferențial de reguli sau de la carismatici care ne încredințează să ne încredințăm tot mai mult puterii Duhului, ia deseori aceeași formă: promisiunea fericirii este pentru ACUM! Mulțumirea noastră deplilnă poate fi împlinită de această parte a Cerului. Rezultatul unei asemenea învățături este tăgăduirea dureroasei realități pe care o trăim datorită faptului că suntem parte a unei societăți imperfecte, chiar rele. Învățăm să ne prefacem că simțim acum ceea ce nu putem simți decât în Cer.
În felul acesta își începe Larry Crabb una dintre cele mai reușite cărți ale sale: Schimbare lăuntrică, publicată la editura Logos din Cluj (2002).
Autorul semnalează un derapaj pe care toți îl intuim. O viziune romantică asupra creștinismului îi subninează autoritatea șubrezindu-l. N-am fost rânduiți să trăim binele cel mare aici, ci în Cer. Dacă toate ar merge ca pe roate în viață, oare cum ne-am mai dori-o pe cealaltă?! Trebuie să resimțim un anume disconfort aici și acum pentru a ne dori adevăratul confort acolo și atunci. Locul pe care El ni l-a pregătit depășește imaginația noastră și răspunde cele mai adânci nevoi ale sufletului. Prezența Lui deplină și eternă ar trebui să fie apogeul năzuințelor noastre. Acolo ar trebui să ne zboare gândul mereu, acolo ar trebui să ne dorim să ajungem cât mai repede. Un dor de cer să ne apuce, iar apoi să-l cultivăm așa cum se cuvine.