A şaptea zi însă nu are seară şi soarele nu va apune, fiindcă ai sfinţit-o pentru a dăinui în veşnicie. Odihna pe care ţi-ai luat-o în a şaptea zi, după ce ai împlinit lucrările tale „cele foarte bune” cu toate că veşnica Ta linişte nu a fost întreruptă de actul creaţiei, este pentru noi o prevestire pe care ne-o faci prin glasul Cărţii Tale, ca să înţelegem că şi noi, după ce am împlinit lucrările noastre, care nu sunt „foarte bune” decât în măsura în care Tu eşti Acela care ai îngăduit să fie astfel, ne vom odihni în Sabatul vieţii veşnice.
În acel Sabat al Vieţii veşnice şi Tu te vei odihni în noi, după cum acum Tu eşti acela care lucrezi în noi; şi astfel, odihna de care ne vom bucura noi va fi a Ta, la fel cum lucrările noastre sunt săvârşite de Tine prin noi. Tu însă, Doamne, lucrezi în veşnicie şi Te odihneşti în veşnicie; Tu nu contempli ceva în timp, Tu nu te mişti în timp şi nu Te odihneşti în timp; şi totuşi, Tu eşti Acela care ne faci pe noi să contemplăm în timp, Tu creezi timpul însuşi, precum şi odihna de la sfârşitul timpului.
Noi vedem deci lucrurile pe care le-ai creat fiindcă ele există, însă ele există fiindcă Tu eşti Acela care le vezi. În afara noastră noi vedem că lucrurile există, înlăuntrul nostru vedem că ele sunt bune. Tu însă le-ai văzut deja create prin acelaşi act în care ai văzut că trebuie create.
Aflându-ne acum în alt timp, şi anume după ce inima noastră a prins rod din Duhul Tău, noi ne simţim îndemnaţi să facem binele; mai înainte eram însă îmboldiţi să facem răul, deoarece Te părăsiserăm pe Tine. Dar Tu, Dumnezeule bun şi unic, nu ai încetat nicio clipă să faci binele. Prin darul harului Tău, unele dintre lucrările noastre sunt bune, dar nu sunt veşnice. Sperăm ca după ce le vom împlini să ne găsim odihna în marea sfinţenie a prezenţei Tale. Tu însă, care eşti binele suprem, nu ai nevoie de un alt bine din afara Ta; tu te odihneşti în veşnicie, deoarece Tu însuţi eşti propria Ta odihnă.
Cine dintre oameni ar putea să-l facă pe alt om să înţeleagă acest adevăr? Ce înger ar putea să-l facă săl înţeleagă pe alt înger? Ce înger va putea să-l facă să-l înţeleagă pe un om? Ţie trebuie să-ți cerem înţelegerea, pe Tine trebuie să Te căutăm, la uşa Ta trebuie să batem. Aşa, numai aşa, vom primi ceea ce cerem, vom găsi ceea ce căutăm şi uşa Ta ni se va deschide.
(Augustin, fragmentul final din Confesiuni)