Răscrucea timpului nostru este acceptarea sau respingerea scurgerii indefinite în sorbul schimbării cu orice preț… Iar crucea vremii este posibilitatea retragerii noastre individuale din curgerea care ne aruncă în sorb – cu logica transnațională a exfundării tuturor conținuturilor tradiționale, care stârnește reveria tuturor modernilor tulburați. Vor învinge aceia care vor ști să redevină alchimiști în chimie, tradiționaliști în modernitate, moderni în postmodernism și imobili în plină mișcare. Orice problemă seculară, pentru că derivă dintr-una religioasă, are o soluție spirituală. Timpul bate, lovește; iar vremea stă, vremuiește.
(H.-R. Patapievici)