Într-o Europă sfâșiată, la 8 septembrie 1949, compozitorul Richard Strauss se stingea la o vârstă venerabilă. S-a impus încă de la șase ani, iar înainte de a împlini douăzeci era deja foarte popular. A scris în prima parte a vieții poeme tematice cu tonalități orchestrale, iar după 1900 a revenit la operă.
Al Doilea Război Mondial îl găsește în Austria, unde este și încarcerat pentru faptele sale din timpul regimului nazist. După mulți ani de răstriște și suferință, își ia revanșa prin cele două mari opere, un fel de cântec de lebădă: Metamorfoze (1945) și Ultimele patru cântece (1948).
Pentru că tocmai suntme în 8 septembrie, vă propun un elogiu adus lui R. Strauss, dar și câteva secvențe în strălucita postură de dirijor. Cu bine!
Sonorități straussiene
S