Una dintre atracțiile turistice ale Ierihonului de azi este tocmai sicomorul în care s-a cățărat Zacheu (Luca 19). Este puțin probabil ca faptul să fie adevărat… dar nu te poți pune cu comerțul.
După cum se știe, Cornilescu a numit dud copacul în care s-a cățărat scundul Zacheu. A procedat cum fac la nevoie traducătorii. Iau cea mai apropiată noțiune, deși nu întotdeauna le iese prea strălucit. Deși din aceeași clasă de arbori, sicomorul este mult mai stufos, având o coroană labirintică și impredionantă.
Întorcându-mă la pretinsul sicomor din Ierihon, mă întreb câți căutători de Isus mai avem? Arbori mai sunt (mai ales în Argentina), iar turismul trebuie stimulat într-un mod creativ. Cum stăm însă la capitolul căutători sinceri?! Câți mai sunt dispuși să-și depășească propriul confort și să alerge în calea lui Isus? E mai ușor să ajungi fizic acolo, în Ierihon, și mult mai greu să ajungi prin credință la Mântuitorul.
Să nu precupețim așadar nici un efort. Să ne avântăm cu credință înainte, așteptând cu înfrigurare privirea atentă a Domnului. Să acceptăm apoi intrarea Sa mântuitoare în casele noastre și să-I fim gazde smerite.