Și reginele ajung la spital… câteodată

Are 86 de ani, o vârstă venerabilă și un zâmbet încă neșubrezit. Recent a fost însă internată în spital, deși presa engleză a avut trijă să ne asigure: Avea o stare de spirit bună! Este vorba, după cum v-ați dat seama, de Elisabeta II, regina Marii Britanii. Presa vuiește de la un pol la altul, asta și din cauză că regina se simțise bine în ultima vreme. Parcă toți se obișnuiseră cu buna sănătate a suveranei, iar ipoteza unei eventuale boli era atât de îndepărtată. Dar, după cum se vede, vârsta își spune cuvântul chiar dacă e vorba de capete încoronate. Exagerata stupoare – bine exploatată mediatic – nu arată altceva decât un derapaj conceptual în care ne aflăm.

Să fim bine înțeleși: am toată înțelegerea față de bătrânețe și boală (indiferent despre cine este vorba). Dar felul cum se reacționează într-o asemenea situație dovedește o boală mai veche. Nu a reginei, ci a noastră. Suntem obișnuiți să privim bătrânețea în mod suspect și s-o împingem cât mai mult înspre viitor. Nu ne mai învață nimeni să îmbătrânim frumos, demn și eficient. Privați de multe cele, bătrânii noștri cad pradă unei frustrări gratuite. Au încă așteptări irealiste, iar cum acestea nu se vor mai îndeplini, intră în adevărate crize de identitate. Cu boala este tot la fel. Prinși în malaxorul industriei de medicamente, credem că ne putem îndepărta bolile sau măcar ține sub control. Terifierea omului modern în fața unei boli nerezolvate îi trădează șubreda concepție despre lume și viață. Chiar dacă nu le rostim, emitem pretențiile unei tinereți perpetue și a unei sănătăți totale. Deși nici Biblia, nici istoria, nici propria noastră experiență nu ne încurajează în acest sens, noi ne încăpățânăm să mergem înainte. Hrănim iluzii imense iar, apoi, culegem amărăciuni aproape fatale.

Prin urmare, de când e lumea bătrânețea și boala au fost prietene. Asta intră în firescul lucrurilor. Îi doresc reginei Marii Britanii multă sănătate, dar sunt în același timp realist asupra detaliilor. Ar trebui să fim mai ponderați și să luăm lucrurile în cursul lor normal. Nici un om cu minte nu se ia la trântă cu viața și cu tot ce înseamnă ea. Să fim serioși și, mai ales, înțelepți!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.