Sfaturile unui tată încercat

S

Cu greu admitem sfaturi de la persoane ce n-au crescut măcar un copil. Și mi se pare normal! Deși n-o rostim, pretindem o competență dată în primul rând de experiență și apoi ne uităm la studii și diplome. Domnițe care cresc pisici și câini care ne învață cum să ne creștem bine pruncii nu pot decât să ne amuze, ca să nu spun mai mult. Dar ce spuneți de-un tată ce-a crescut un copil cu handicap și a făcut-o la superlativ? Dar dacă vă spun că acel handicap înseamnă fără mâini și fără picioare? O dramă familială în toată puterea cuvântului, transformată prin dragoste și înțelepciune într-o adevărată victorie. Cum n-am primi cu bucurie și interes sfaturi de la un asemenea om?!

Numele acestui tătic este Boris Vujicic, tatăl cunoscutului vorbitor devoțional Nick Vujicic. Titlul cărții este cât se poate de sugestiv: Creșterea unui copil perfect de imperfect, pusă la dispoziție în condiții editoriale excelente de Editura Scriptum (Oradea, 2017). Enumerarea titlurilor celor zece capitole e suficientă să vă faceți o idee: (1) Acceptă, iubește și învață de la copilul tău unic; (2) Acordă-ți permisiunea de a suferi și timp pentru a-ți reveni; (3) Îngăduie familiei și prietenilor să te ajute să mergi înainte; (4) Îngăduie-i copilului să-ți fie călăuză; (5) Fii avocatul principal al îngrijirii medicale a copilului; (6) Ai grijă și de nevoile celorlalți copii din familie; (7) Susține educația copilului tău; (8) Pregătește-ți copilul pentru maturitate; (9) Păstrează legăturile puternice în căsnicie; (10) Zidește o temelie spirituală.

După cum puteți observa, cartea a fost scrisă cu gândul la părinții cărora le-a fost dat să crească prunci cu nevoi speciale. Dizabilitățile fizice produc un anumit tip de suferință părinților și familiei în general. Nimic nu mai este ca înainte, iar atenția tuturor se îndreaptă spre persoana suferindă. Însă, dincolo de afecțiune și preocupare, mai ales acești părinți simt nevoia să împărtășească. Nevoia lor de-a comunica și cu alții care  trec prin situații similare și de a cere sfaturi este uriașă. Ei bine, aceste pagini pot fi o bună și discretă călăuză. Autorul nu agasează în niciun fel cititorul, ba dimpotrivă încearcă să creeze o atmosferă cât se poate de relaxată. Gestionarea suferinței propriu-zise, preocuparea corectă față de copilul bolnav, dar și caracterul sinergic al vieții, iată provocări cât se poate de reale.

Volumul nu este însă exclusivist. Nu doar părinții copiilor cu dizabilități sunt destinatarii acestor pagini. Oricine poate citi, ba chiar oricine are ceva de învățat. Fundamentele educației sunt aceleași pentru toți copiii, așa că sfaturile sunt binevenite. Drept argument final, să cităm cuvintele pe care micuțul Nick le-a auzit cel mai des de la tatăl său:

E adevărat că nu ai nici mâini, nici picioare, dar nu lăsa ca acest lucru să determine ce oți sau nu poți să faci!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.