Este important să vorbim despre diferitele forme de iubire în lumea de azi, care pare să uite ce este iubirea adevărată È™i nu se mai îngrijeÈ™te să vorbească despre ea într-o manieră filozofică autentică – spune Marie-Dominique Philippe. AfirmaÈ›ia deschide una dintre cele mai interesante cărÈ›i exsitente în limba română pe această temă. Intitulată (într-un stil uÈ™or scolastic) Despre iubire, lucrarea a apărut la editura Paideia (BucureÈ™ti) în 2011. Probabil recenzia mea vine cu o anumită întârziere, însă cred că această apariÈ›ie editorială n-a fost îndeajuns mediatizată.
Marie-Dominique Philippe (1912-2006) a fost călugăr dominican și una dintre cele mai mari personalități ale timpului nostru. Vreme îndelungată profesor de filozofie la Universitatea din Fribourg (Elveția), dar și conferențiar îndrăgit în cele mai atipice situații. Cu o modestie exemplară, susținea prelegeri în cadrul unor întâlniri populare și o făcea cu aceeași plăcere ca și în mediile academice.
Cartea de față este un adevărat tur de forță în ceea ce privește conceptul de iubire. Întâi autorul ne introduce în complexitatea temei. O face deopotrivă filozofic și teologic. Apoi, sistematic, ni se taie iubire în felii digerabile. Anticii au primii cuvântul, așa cum e de așteptat. Platon, apoi Aristotel ne sunt oferiți ca două paradigme elementare. Dacă primul se ocupă de iubirea-eros, celalalt accentuează iubirea-prietenie. Și într-un caz și în altul detaliile sunt extraordinare, iar nuanțele mult mai cuprinzătoare decât am crede. Cum era și de așteptat, urmează apoi iubirea-agape, analizată pe baza materialului biblic. Autorul ia principalele pasaje din Scriptură și le analizează pe înțelesul cititorului, arătând despre superioritatea acestui tip de iubire. Agape este văzută ca și iubirea ce le naște pe toate celelalte.
Consecvent cu istoricitatea temei, autorul analizează conceptul de iubire și la Toma din Aquino, dar și la Ioan al Crucii. În cazul primului avem iubirea-pasiune, în cazul celui de-al doilea avem iubirea dumnezeiască, acea iubire mistică ce depășește înțelesul obișnuit. Ultima parte a cărții discută relația iubirii cu alte capacități ale omului: inteligența, libertatea, fecunditate și dăruirea personală. Cum adevărata iubire se răsfrânge asupra întregii existențe și cum omul trebuie privit într-o manieră holistică, punerea ei la lucru înseamnă de fapt unificarea persoanei. Fără iubire inteligența devine diabolică, libertatea compromisă, fecunditatea gândirii searbădă, iar dăruirea superficială. În final, ni se prezintă iubirea ca și împlinire a persoanei, așa cum o vede și Scriptura. Autorul încheie cu o pledoarie pentru autenticitate și militează pentru căutarea sinceră a iubirii. Considerând-o vitală, el invită la o autoevaluare sinceră și la năzuințe adevărate.
Pentru o mai largă cunoaștere a subiectului, dar și pentru o sistematizare a lui, recomand această carte din toată inima. Te delectezi citind-o, dar nu numai. O sumedenie de mici amănunte îți ies în cale, de aceea o citire cu creionul în mână ar fi de dorit. Oare cum să închei? Probabil: Iubiți-vă mult!