În noțiunea de filosofie figurează două exigențe importante: ideea unei căutări a adevărului și aceea a unei căutări a valorilor. A filosofa înseamnă înainte de toate a gândi singur, a realiza un travaliu critic al gândirii asupra ei însăși. Filosofia desemnează un efect al reflecției libere, o examinare a lucrurilor însele, o critică a opiniei, adică a judecății lipsite de un fundament riguros. Dar acest travaliu critic este de asemenea un exercițiu spiritual, un efort al omului de a se construi și de a se regăsi la modul practic pentru a-și conduce bine existența în prezent, o căutare a unei vieți care să stea sub semnul păcii și al dreptății.
O definiție drăguță și nuanțată a unui domeniu ce pare de necircumscris: filosofia. Având-o ca autoare pe Jacqueline Russ, fraza de mai sus deschide lucrarea Panorama ideilor filosofice (Amarcord, Timișoara, 2002). În varianta ei originală, cartea are o istorie aparte. Jacqueline se va stinge înainte s-o termine (în 1999), fiind astfel nevoie de unele completări pentru a putea fi publicată. Aceste ulterioare completări le datorăm profesoarei France Farago, persoana care a aruncat o ultimă privire asupra volumului înainte ca acesta să vadă lumina tiparului.
Deși definițiile și paradefinițiile legate de filosofie abundă, cred că aceasta ajunge destul de aproape de inima problemei. Autoarea a găsit cuvintele potrivite pentru a explica (travaliu, exercițiu) și a reușit să facă din filosofare cu adevărat ceva personal și viu. În fond, fiecare dintre noi, în baza datelor ce le avem, purcedem la filosofări de tot felul. Avem nevoie să ne teoretizăm anumite lucruri, iar dacă tot o facem de ce nu am face-o conștient și just.