Iar îngerului Bisericii din Tiatira să-i scrii:
„Iată ce spune Fiul lui Dumnezeu, ai cărui ochi sunt ca o văpaie de flacără și ale cărui picioare sunt asemenea aramei încinse în foc.
Îți cunosc faptele și dragostea și credința și slujirea și răbdarea și mai știu că faptele tale din urmă sunt mai vrednice de laudă decât cele mai de demult;
Totuși, am a Mă plânge de tine pentru că nu-i stai în cale femeii Izabela, care își spun proorociță și care, prin învățătura ei, îi aduce în rătăcire pe slujitorii Mei, astfel că se lasă pradă desfrânării și se înfruptă din cărnuri jertfite idolilor.
I-am dat timp să se pocăiască, dar ea nu vrea să se căiască de desfrânarea ei.
Iată că stau s-o arunc pe un pat de boală, aruncându-i totodată într-o mare răstriște și pe cei ce se desfrânează cu ea, de nu se vor pocăi de faptele lor.
Iar pe odraslele ei o să le omor cu molimă, și toate bisericile vor ști că Eu sunt Cel care cercetează rărunchii și inimile și îi voi da fiecăruia dintre voi potrivit cu faptele sale.
Vouă vă vorbesc, celorlalți care vă aflați în Tiatira, cei ce nu au primit această învățătură, cei care, după cum spun ei înșiși, n-au cunoscut adâncurile lui Satana: nu arunc asupra voastră altă povară; atâta doar: ceea ce aveți păstrați din răsputeri până când voi sosi Eu; iar biruitorului și celui ce păzește până la capăt faptele Mele îi voi da putere stăpânitoare peste neamuri, iar el le va păstori cu un toiag de fier, așa cum se sfarmă vasele de lut, așa cum și Eu am primit putere de la Tatăl Meu. Iar aceluia îi voi da steaua dimineții.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul le spune bisericilor.”
(Apoc. 2.18-29)