Iar îngerului Bisericii din Laodiceea să-i scrii:
„Iată ce spune Amin, martorul vrednic de credință și adevărat, Cel de la obârșia lumii ctitorite de Dumnezeu.
Îți cunosc faptele, știu că nu ești nici rece ca gheața, nici fierbinte. Aș fi vrut să fii ori rece ca gheața, ori fierbinte!
Dar așa, fiindcă nu ești nici una, nici alta, ci doar căldicel, am de gând să te vărs din gura Mea.
Deoarece spui: „Sunt bogat, am adunat avuție și nimic nu-mi lipsește” și nu-ți dai seama că ești nefericit și vrednic de milă, sărac și orb și gol,
te sfătuiesc, dacă vrei să te îmbogățești cu adevărat, să cumperi de la mine aur lămurit în foc și veșminte albe, ca să te îmbraci cu ele și să-ți acoperi astfel rușinea goliciunii tale, și o alifie, să-ți ungi ochii cu ea, ca să vezi limpede.
Eu pe câți îi iubesc îi mustru și-i învăț calea cea dreaptă, așadar, pocăiește-te cu râvnă.
Iată: stau la ușă și bat. Dacă îmi va auzi cineva glasul și îmi va deschide ușa, o să intru la el și vom ședea împreună la masă, Eu alături de el și el alături de Mine.
Biruitorului îi voi îngădui să șadă împreună cu Mine pe tronul Meu, întocmai cum și Eu, biruitor fiind, M-am așezat împreună cu Tatăl Meu pe tronul Său.
Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor.”
(Apoc. 3.14-22)