Școala aspră a rugăciunii

Cercetează-mă, frânge-mă, trimite-mă! Trei strigăte ale inimii în jurul cărora se țese cartea Rugăciuni periculoase, de Craig Groeschel (Scriptum, Oradea, 2020). Dacă a umbla cu Isus nu înseamnă o viață lipsită de riscuri, atunci până și rugăciunile noastre ar trebui să se maturizeze. De fapt, duhovnicește vorbind, creștem odată cu rugăciunile noastre.

Ce este, în cele din urmă, rugăciunea? „Este o comunicare sacră, limbajul dorului, un dialog divin între tine și Tatăl tău ceresc, Ava al tău, Tăticul tău. Când te rogi, Dumnezeul universului ascultă. Și nu doar că ascultă, ci este și interesat de lucrurile pe care I le spui, de toate lucrurile pe care le porți în inima ta și pe care nu le cunoaște nimeni altcineva; poate chiar unele lucruri de care nici măcar tu nu ești conștient. Dumnezeu vrea să te audă și să vorbească cu tine. El vrea să comunice cu tine ca și cu  o ființă dragă, cu care să stea față în față și să se bucure de o conversație intimă.” (p. 29) Din această cauză „rugăciunile tale contează. Cum te rogi contează. Ce te rogi contează.” (p. 29)

Suntem chemați să facem și alte rugăciuni decât cele pentru confort. Suntem chemați, de fapt, la realism spiritual. Conștienți că nu ne putem maturiza decât trecând prin felurite încercări, am face bine să lăsăm uneori la o parte rugăciunile pentru protecție imediată. Este vorba de acele cereri de-a dreptul copilărești, care ne așază pe noi înșine într-o postură liniștită, poate chiar prea liniștită. Oare nu ne-a fost clar, de-a lungul vieții, că Dumnezeu chiar nu se conformează? N-am înțeles că, deși ne rugăm necontenit pentru siguranță, Dumnezeu îngăduie situații dureroase în viața noastră? N-am realizat că felul lui Dumnezeu de-a ne face vulnerabili înseamnă, de fapt, calea maturizării noastre? Și dacă le-am conștientizat pe toate acestea, nu mai rămâne decât să ne schimbăm rugăciunile.

Urmând modele din Vechiul și Noul Testament, autorul aduce înaintea noastră rugăciuni de o maturitate superioară. Folosind cuvinte alese și încurajatoare, el ne invită la un salt al credinței, dincolo de noi înșine. Suntem invitați să depășim banalitatea rugăciunilor mecanice, intrând într-o altă dimensiune a închinării. De fapt, numai acest nivel spiritual ne face capabili de marile trimiteri. Nu putem niciodată sluji cu adevărat lui Dumnezeu fără ca mai întâi să ne punem, necondiționat, la dispoziția Lui. Însă această angajare nu trebuie rostită sporadic, în momentele noastre de înălțare mistică, ci trebuie pusă în rugăciuni și atitudini. Marii oameni ai Bibliei și ai istoriei s-au rugat în acest fel. Au devenit, cu adevărat, parteneri cu Dumnezeu în conversație și lucrare.

Aceste pagini au capacitatea de a ne trezi din letargie. Pur și simplu ne îmbunătățesc viața de rugăciune și, implicit, viața spirituală. Craig Groeschel se deovedește încă o dată un autor profund, un ghid devoțional excelent. O recomand pentru orice categorie de vârstă, inclusiv celor care au o anumită „vechime” pe calea credinței. Cu cât vom învăța să ne rugăm mai periculos, cu atât vom învăța – de fapt – să ne rugăm.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.