Savantul și pescarul

S

Creștinătatea ortodoxă respectiv catolică sărbătorește azi pe Sfinții Petru și Pavel. Așezarea în titlu este invariabil aceasta. Niciodată Pavel înainte. Raționamentul este dublu. Pe de o parte cronologia: Petru e mai în vârstă decât Pavel; pe de altă parte contextul: Petru a fost din grupul celor 12 ucenici. Pavel, după cum știm, nici nu se găsea vrednic de numele apostolic atâta vreme cât prigonise Biserica lui Hristos.

Pictura din stânga este una dintre cele mai vechi. Cei doi apostoli ne apar într-o relație cât se poate de prietenească și cordială. Apropierea dintre cei doi este argumentată din punct de vedere scriptural. De reținut cele două episoade. Primul, consumat în Ierusalim, când Pavel își susține – vreme de 15 zile – conținutul Evangheliei. Petru l-a ascultat cu atenție și a încuviințat învățătura paulină, iar relația lor s-a sudat în mod definitiv. Al doilea, cel din Antiohia, când Pavel îl mustră pe Petru. Gest de mare încărcătură emoțională, el descrie puterea unei prietenii. Petru căzuse în lațul fățărniciei, iar Pavel se simte dator să-i întindă o mână de ajutor. O face în mod deschis și fără menajamente. Îl respecta prea mult pentru a-l vedea căzând în ridicol. O atitudine duplicitară i-ar fi pătat imaginea pe termen lung. Și iată-i pe cei doi făcând față ambelor episoade. Deși diferite până la ultimul detaliu, aceste episoade i-au apropiat pe marii apostoli.

Să nu uităm că amândoi au murit, ca martiri, la Roma. Și-au găsit sfârșitul în același oraș, de fapt în inima celui mai puternic imperiu al momentului. Una în mărturisire, una în moarte – am putea spune. Deși suntem tentați să-i analizăm separat, măcar într-o astfel de zi ar trebui să-i luăm împreună. Cred că au alcătuit un tandem reușit, o echipă de mare folos Împărăției lui Dumnezeu. Și mai cred că astfel de relații sunt și azi posibile între slujitorii lui Dumnezeu. Cum am putea aștepta de la cei care ne ascultă să fie altfel, dacă noi nu le oferim un model?! Dacă un pescar galileean a putut avea părtășie cu un savant roman de origine evreiască, noi de ce n-am putea?! Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.