Sărbători între litanie și manele

S

Potrivit consemnărilor gazetărești (în special www.cotidianul.ro), românii au sărbătorit Adormirea Maicii Domnului cu o pioșenie suspectă. Sărbătoare însemnată în tradiția ortodoxă, ea atrage mulțimi de oameni în preajma diferitelor mănăstiri autohtone. Cei care poartă numele de Maria împreună cu toate derivatele lui sunt în mare sărbătoare iar apropiații sunt foarte zâmbitori cu ei. Bineînțeles că nu se lucrează iar clopotele bisericilor dăngăne grozav. Încă nu amănunt: nu se lucrează. Puși pe petrecere și voie bună, mulți concetățeni de-ai noștrii sunt gata să cheltuie oricât doar să se simtă bine.

Mănăstirea Curtea de Argeș este un astfel de epicentru. Anul acesta peste două mii de credicioși s-au adunat în jurul ei în așteptarea slujbei sărbătorești. Între timp însă oamenii au ațâțat focurile iar grătarele și mititeii sfârâiau grozav. Un astfel de festin cerea numaidecât votcă și bere, dar și muzică pe măsură. Manelele răsunau cu putere în timp ce clopotele abia se mai făceau auzite. Se încinseră hore mioritice și se auziră țipete de bucurie și voie bună.

Nu sunt răutăcios, dar nu pot să nu observ în această imagine un mod de viață. Secole la rând românii au reușit să împace promiscuitatea cu slujba religioasă. În România profundă sunt așa de mulți care după ce ies de la biserică consumă alcool în cantități industriale iar apoi comit fapte de rușine. Unde este teama biblică de Dumnezeu? Suntem oare chiar așa de duplicitari încât nici măcar nu mai simțim grozăvia?! Ce să caute vulgaritatea la un loc cu rostirea Numelui lui Dumnezeu?!

Desigur că reflecțiile de mai sus incomodează. Ele nu conțin însă substraturi confesionale. Nu vreau sa spun altceva decât că formalismul poate să atingă cote îngrijorătoare. Coabitarea ocultului cu sacrul este o temă recurentă în ortodoxia românească, iar cazul menționat nu este decât o dovadă sonoră a acestei realități. Să ne întoarcem spre El cu toată inima!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.