Într-un spital din Munchen, la 88 de ani, regizorul Liviu Ciulei a plecat dintre noi. Deși plecase din țară în 1980, pentru a se întoarce imediat după Revoluție, părintele teatrului românesc modern a fost mereu un patriot impecabil. Universitățile ce l-au avut ca și dascăl (cea din Minnesota și New York), au putut să-și facă o imagine elegantă despre România. S-a simțit datori ca oricând și oriunde să arate că românii au talent și creativitate.
Debutează ca actor în 1946, apoi devine directorul artistic al Teatrului Bulandra pentru zece ani. După reîntoarcerea în țară își va depune o activitate intensă pentru înnoirea teatrului de unde plecase și va regiza o sumedenie de spectacole. În anul 1996, UNITER îi va oferi Premiul pentru întreaga activitate. A fost un moment emoționant, care venea să confirme o carieră strălucită dar și tumultoasă.
Din filmografia maestrului spicuim în special pentru generația tânără: În sat la noi (1951); Nepoții gornistului (1953); Valurile Dunării (1959); Cerul n-are gratii (1962); Pădurea spânzuraților (1964); Dragostea începe vineri (1972); Dimitrie Cantemir (1973); Mastodontul (1975). După toate aceste opere care au făcut istorie, precum și altele mai recente, cortina a căzut definitiv. De dorit să întâlnim tot mai mulți ciulei pe scenă și în marele laborator al teatrului românesc!