În mijlocul pustiei, la Sinai, poporul evreu se adună în jurul Legii lui Dumnezeu. Mari și mici, tineri și vârstnici, tremurând și bucurându-se în același timp, poporul Domnului primea revelația mozaică. Așa s-au născut Rusaliile. La multe secole distanță, Dumnezeu va folosi o asftel de ocazie pentru a trimite Duhul peste ucenicii Lui. Adunați în camera de sus, tineri și vârstnici; bărbați și femei; învățați și neînvățați, așteaptă făgăduința Tatălui.
După cum vom arăta, există o serie întreagă de detalii care leagă cele două momente. Mai mult, Cincizecimea dă un sens înalt Rusaliilor. Evenimentul a fost uimitor, mărturiile impresionante. Se cerea totuși o explicație, iar ochii mulțimii erau îndreptați spre cei doisprezece. Dintre ei, zvelt și temerar, țâșnește Petru. Interpretarea lui este prima și cea mai corectă cu putință. Sprijinindu-se pe profeția lui Ioel, apostolul trasează cele trei paradigme ale Cincizecimii.
În primul rând, revărsarea Duhului are legătură cu vremurile din urmă. Așa spunea Ioel, așa relua Petru. Începând cu lucrarea mesianică a lui Hristos, omenirea intra în zilele din urmă, zile care se vor scurge până la A Doua Venire. Dar, în acest răstimp zbuciumat, noi nu suntem singuri. Duhul Sfânt ne-a fost dat pentru a fi cu noi și în noi. Apoi, revărsarea Duhului aduce o revelație specială. Vorbire în limbi, viziune și profeție, iată ce plenar se manifestă Duhul lui Dumnezeu. Este timpul unor revelații speciale și de o intensitate uimitoare. Peste veacuri se împlinește o dorință de-a lui Moise, ca tot poporul să fie alcătuit din profeți. În fine, revărsarea Duhului definește noul popor al lui Dumnezeu. Așa cum Legea de pe Sinai particulariza poporul evreu între națiuni, umplerea cu Duhul de la Cincizecime articula un nou popor. Acest popor este Biserica în definitiv. Nu este întâmplător că mulți teologi văd pogorârea Duhului ca și actul de naștere al Bisericii lui Hristos.
Așadar, o nouă epocă se deschide, o nouă arie de lucrare și o nouă comunitate de credincioși. Ar fi de dorit să facem parte din această Biserică a Rusaliilor. Este Biserica ce înaintează în puterea Duhului și ce-și așteaptă Mirele ceresc. Porțile locuinței morților n-o înving, anticristul n-o seduce. Să fim acei oameni care, acceptând prima făgăduință – a Duhului – s-o așteptăm pe a doua: întoarcerea lui Hristos.
Ganduri deosebite.
E superba afirmatia „un nou popor” a lui Dumnezeu.
Cred ca pe langa multele lucrari pe care le face persoana Duhului Sfant (constientizarea omului de pacat, nasterea din nou, botezul in Duhul Sfant, sfintirea etc.) una foarte frumoasa e „puterea nadejdii revenirii lui Hristos”
„Maranata” Domnul nostru vine.
Multa sanatate domn profesor!
Mulțumesc, dragul meu.
Să îți dea Domnul spor în tot ce faci și binecuvântarea Lui să fie peste întreaga familie.