
Trebuie să avem bine împărțite orele de rugăciune, pentru ca, dacă suntem cumva împiedicați de vreo treabă, timpul însuși să ne îndemne către îndatorirea noastră. Nu e nimeni care să nu cunoască al treilea ceas, al șaselea, al nouălea, revărsatul zorilor sau înserarea. Nici hrana nu ți-e îngăduită dacă n-ai spus mai înainte rugăciune și nu te vei întoarce de la masă de nu I-ai adus mulțumire Creatorului. În timpul nopților, trebuie să te scoli de două, trei ori spre a cugeta la textele din Scripturi pe care le știm pe de rost. Când plecăm din sălașul nostru, să ne înarmăm cu rugăciuni; când ne înapoiem din piața publică, să ne rugăm înainte de a ne așeza, iar bietul nostru trup să nu afle odihnă înainte ca duhul să se hrănească…
Iar de vei fi postit două zile, să nu te socotești mai bun decât cel care nu postește. Tu postești și te mânii; altul mănâncă și poate arată un chip zâmbitor. Tu mistuiești gâlcevind suferința minții și foamea pântecelui; altul se hrănește mai cu măsură și Îi aduce mulțumiri lui Dumnezeu.
(Din Epistola XXII. Către Eustochia, de Ieronim)