Isuse drag! Bunătatea Ta față de tâlharul atât amintește de cuvintele profetice din Vechiul Testament: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, și de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face”. În cuvintele Tale de iertare către tâlharul căit, înțeleg acum sensul cuvintelor Tale: „N-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință… Nu cei sănătoși au nevoi de doctor, ci cei bolnavi”. Acum înțeleg de ce Petru nu a fost primul Tău trimis pe pământ decât după ce s-a lepădat de Tine de trei ori, pentru ca Biserica al cărui cap avea să fie să înțeleagă odată pentru totdeauna iertarea. Isuse, încep să înțeleg că de n-aș fi păcătuit niciodată, nu Te-aș fi putut numi Mântuitor. Tâlharul de pe cruce nu este singurul păcătos. Iată-mă! Dar Tu ești singurul Mântuitor.
(Fulton J. Sheen)