Rugăciunea săptămânii (117)

R

Tată iubit, mulțumesc pentru darul vieții. Mulțumesc pentru toate crizele, încercările ei, pentru toate durerile și lipsurile, pentru boală și moarte: moartea persoanelor dragi mie și pentru propria-mi moarte.  Mulțumesc pentru viața cu Tine și mai adevărată și mai reală pe care o voi avea după moarte. Prin Isus Cristos, Fiul Tău și Mântuitorul meu, îți consacru toate lucrurile, planurile, visele împlinite și neîmplinite ale vieții mele și abandonez în mâinile Tale orice neîmplinire și orice deznădejde pe care o simt. Te rog pe Tine, Duhule Sfinte, să-mi arăți ce mai pot face, ce este ceea ce Tu vrei să termin. Mă hotărăsc să mă îndrept cu inima plină de pace către următoarea clipă a vieții mele, fără să-i regret pierderea, ci bucurându-mă de împlinirea pe care Tu vrei să o aducă în viața mea. Învață-mă, Duhule Sfinte, să o privesc astfel prin ochii Tăi, și să o trăiesc împreună cu Isus, pentru Tatăl nostru. Iar în ultima clipă a vieții mele să pot rosti prin Tine: „Tată, în mâinile Tale încredințez sufletul meu”. Amin!

(Iuliana de Norwich)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.