Ție Îți voi mulțumi, Doamne Împărate, și pe Tine Te voi lăuda, Mântuitorul meu, numelui Tău îi voi mulțumi, Dumnezeule, că acoperământ și ajutor mi Te-ai făcut: Te mi-ai scăpat trupul de la pieire, din lațul limbii clevetitoare și de buzele celor ce meșteresc minciuna; în fața celor ce mă împresoară Tu Te-ai făcut sprijinul meu și m-ai scăpat – după îmbelșugarea milei Tale și a numelui Tău – din dinții celor ce erau gata să mă înghită, din mâinile celor ce-mi căutau viața, din necazurile cele multe pe care le-am avut, din înecăciunea văpăii ce mă împresura și din mijlocul focului pe care nu eu îl aprinsesem, din adâncurile pântecelui morții, de limba necurată și de cuvântul mincinos – pâra unei limbi nedrepte la urechea regelui. Sufletul meu a văzut moartea cu ochii, viața îmi era aproape de străfundurile gropii. Din toate părțile mă împresurau, dar nimeni care să ajute! Spre oameni mă uitam după-ajutor, dar nu era nicicum. Atunci mi-am adus aminte de mila Ta, Doamne, și de faptele Tale de odinioară, că Tu îi mântuiești pe cei ce Te așteaptă și-i scapi din mâna vrăjmașilor. Și din pământ mi-am înălțat cerea și m-am rugat ca să fiu scăpat din moarte; și L-am chemat pe Domnul, Tatăl Domnului meu: „Nu mă părăsi în zilele necazului, când e vremea celor trufași, iar eu sunt fără ajutor; neîncetat Îți voi lăuda numele și-l voi cânta întru mulțumire”. Și rugăciunea mi-a fost auzită și Tu m-ai izbăvit din vremea cea rea. Iată de ce Îți voi mulțumi și Te voi lăuda și voi binecuvânta numele Domnului.
(Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah)