Frica de oameni este cel mai mare impediment al nostru în cunoașterea și slujirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne poate vorbi sincer și deschis doar dacă renunțăm la grijile noastre în legătură cu ce cred oamenii despre noi și cu așteptările noastre de la alții. Adesea avem idei preconcepute despre felul în care trebuie să se schimbe o persoană înainte să poată veni la Hristos. Și, cu toate acestea, când Isus ne-a chemat să fim pescari de oameni, El ne-a spus să ieșim și să-i aducem înăuntru; El nu ne-a spus să curățăm peștii înainte de a-i aduce în bisericile noastre. Eu încă nu am văzut un pește care a fost curățat înainte de a fi prins. (…)
Creștinii sunt chemați la o viață de rugăciune, dar mulți au ajuns să considere rugăciunea ca fiind chemarea Majordomului lor Ceresc pentru serviciul zilnic sau strigarea Salvamarului lor Ceresc când se îneacă în circumstanțele zilnice. Cu siguranță Dumnezeu are pentru noi mai mult decât atât. (…)
Rugăciunea este responsabilitatea fiecărui creștin. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune să ne rugăm, Însă noi nu ne rugăm numai pentru că așa trebuie; ne rugăm pentru că a vorbi cu Dumnezeu este un privilegiu. Rugăciunea înseamnă a intra într-o relație cu Dumnezeu pentru a putea identifica voia Lui într-o chestiune și pentru a chema împlinirea voii Lui pe pământ.
(Fragment din Cum să devii un luptător în rugăciune, de Elizabeth Alves – Oradea, Metanoia, 2016, p. 26)