Continuare de AICI:
Omenirea, vreme de patru ani încheiați, s-a împroșcat cu sânge, spre a se hotârî cine avea să aibă parte de răzorul cel mai mare și de punga cea mai plină. Slugile lui Mamon l-au izgonit pe Caliban în nesfârșite șanțuri potrivnice, ca să se îmbogățească mai mult și să-i sărăcească pe dușmani. Dar această cumplită încercare n-a folosit nimănui. Mai calici ca la început, mai flămânzi de cum erau, toți s-au întors la picioarele de lut ale Zeului Negoțului, să-i jertfească, pacea lor și viața aproapelui. Dumnezeiasca afacere și preacuviosul ban covrârșesc mai vașnic ca în trecut mințile oamenilor săriți din minte. Cel ce are puțin vrea mult; cel ce are mult vrea mai mult; cel ce a căpătat mai mult vrea tot. Nărăviți în risipa anilor de măceluri, cumpătații s-au deprins a fi lacomi, resemnații râvnitori, cinstiții s-au apucat de furtișaguri, cei curați la suflet de învoieli furișe. Oamenii se înavuțesc prin camătă și sâlnicie, sub cuvânt că fac negoț; în numele marii industrii practică pirateria câtorva în pofida multora. Delapidatorii și escrocii țin în păstrare banul obștesc; iar mita face parte din îndreptarul tuturor oligarhiilor. Hoții, singurii păstrători ai dreptății ce-a mai rămas pe lume, nu-i cruță în obșteasca prădăciune nici pe hoți. Îngâmfarea bogătașilor le-a vârât tuturor în cap că pe pământul în sfârșit scăpat de obsesia cerului n-are preț decât aurul, ceea ce se poate cumpăra și irosi cu aur.
În acest smârc de murtărie amorțesc și se destramă toate credințele. Uneia singure i se închină omenirea: aceleia ce recunoaște măreția lui Wotan, Mamon și Priap; Puterea, având drept simbol sabia și drept templului cazarma; Bogăția, având drept simbol aurul și drept templu bursa; Carnea, având drept simbol Phallus-ul și drept templu, bordelul! Aceasta-i religia care domnește pe întinderea pământului, practicată cu ardoare prin faptele, dacă nu tottdeauna și prin vorbele tuturor oamenilor din vremea de azi. Străvechea familie se fărâmițează: căsătoria e nimicită de adulter și de bigamie; prăsila pentru mulți pare o pacoste și se feresc de ea prin tot felul de leacuri și lepădări voite; desfrâul întrece dragostea legitimă; sodomia își are panegiriștii și lupanarele sale; ibovnicele știute ori neștiute, ocârmuiesc un nesfârșit norod de sifilitici și damblagii.
(Giovanni Papini
ca epilog la cartea Viața lui Isus)