Rugăciune către și despre Hristos (6)

R

Continuare de AICI:

Omenirea, vreme de patru ani încheiați, s-a împroșcat cu sânge, spre a se hotârî cine avea să aibă parte de răzorul cel mai mare și de punga cea mai plină. Slugile lui Mamon l-au izgonit pe Caliban în nesfârșite șanțuri potrivnice, ca să se îmbogățească mai mult și să-i sărăcească pe dușmani. Dar această cumplită încercare n-a folosit nimănui. Mai calici ca la început, mai flămânzi de cum erau, toți s-au întors la picioarele de lut ale Zeului Negoțului, să-i jertfească, pacea lor și viața aproapelui. Dumnezeiasca afacere și preacuviosul ban covrârșesc mai vașnic ca în trecut mințile oamenilor săriți din minte. Cel ce are puțin vrea mult; cel ce are mult vrea mai mult; cel ce a căpătat mai mult vrea tot. Nărăviți în risipa anilor de măceluri, cumpătații s-au deprins a fi lacomi, resemnații râvnitori, cinstiții s-au apucat de furtișaguri, cei curați la suflet de învoieli furișe. Oamenii se înavuțesc prin camătă și sâlnicie, sub cuvânt că fac negoț; în numele  marii industrii practică pirateria câtorva în pofida multora. Delapidatorii și escrocii țin în păstrare banul obștesc; iar mita face parte din îndreptarul tuturor oligarhiilor. Hoții, singurii păstrători ai dreptății ce-a mai rămas pe lume, nu-i cruță în obșteasca prădăciune nici pe hoți. Îngâmfarea bogătașilor le-a vârât tuturor în cap că pe pământul în sfârșit scăpat de obsesia cerului n-are preț decât aurul, ceea ce se poate cumpăra și irosi cu aur.

În acest smârc de murtărie amorțesc și se destramă toate credințele. Uneia singure i se închină omenirea: aceleia ce recunoaște măreția lui Wotan, Mamon și Priap; Puterea, având drept simbol sabia și drept templului cazarma; Bogăția, având drept simbol aurul și drept templu bursa; Carnea, având drept simbol Phallus-ul și drept templu, bordelul! Aceasta-i religia care domnește pe întinderea pământului, practicată cu ardoare prin faptele, dacă nu tottdeauna și prin vorbele tuturor oamenilor din vremea de azi. Străvechea familie se fărâmițează: căsătoria e nimicită de adulter și de bigamie; prăsila pentru mulți pare o pacoste și se feresc de ea prin tot felul de leacuri și lepădări voite; desfrâul întrece dragostea legitimă; sodomia își are panegiriștii și lupanarele sale; ibovnicele știute ori neștiute, ocârmuiesc un nesfârșit norod de sifilitici și damblagii.

(Giovanni Papini

ca epilog la cartea Viața lui Isus)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.