Rugăciune (69)

În Citate
19 decembrie 2012
1 min de citit
R

O, Dumnezeule preaînalte, Dumnezeule glorios, cât de mare mi-este dilema! În prezența Ta coleșitoare, tăcerea pare a fi cea mai bună atitudine. Și totuși, dacă eu rămân liniștit, înseși pietrele vor striga. Însă dacă vorbesc, ce vei spune? Iubirea este cea care mă cheamă să dau drumul vorbirii, deși tot simt că mă bâlbâi. Te iubesc, Doamne Dumnezeule. Te ador, mă închin Ție. Mă plec înaintea Ta. Îți mulțumesc pentru darurile pline de har: consecvența răsăritului și a apusului, minunea culorilor, mângâierea vocilor pe care le cunosc. Ajută-mă să mă închin în prezența Ta, într-o mirare fără de sfârșit și o laudă neîncetată.

(Richard Foster)

Scrie un comentariu

Articole similare

De Ghiță Mocan 19 decembrie 2012
Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.