Da, Doamne, cred: și voi crede cu atât mai bucuros cu cât nu e voarba doar de pacea mea, ci de propria-mi desăvârșire: Tu ești izvorul avântului și sensul imboldului a căror împlinire am urmărit-o sau am înlesnit-o în cursul întregii mele vieți. Tot Tu ești cel care însuflețești pentru mine, prin prezența Ta în toate, nenumăratele influențe a căror țintă sunt neîncetat. În Viața ce izvorăște în mine, precum și în Materia ce mă susține, aflu mai mult decât darurile Tale: pe Tine însuși te întâlnesc, pe Tine din a cărui Ființă mă împărtășesc și care, la rându-Ți, mă plămădești.
(Teilhard de Chardin)