Bucureștenii au parte de un eveniment special. În perioada 10-17 noiembrie, la catedrala romano-catolică Sf. Iosif, are loc o expoziție inedită de imagini din viața Monseniorului Vladimir Ghika. Omul care – în spusele Arhiepiscopului Ioan Robu – s-a apropiat prin dragoste de aproapele, de idealul evanghelic, de idealul creștin, este în aceste zile mai aproape de cei care-i apreciează memoria.
Neputând fi printre vizitatori mă voi rezuma la a face câteva sugestii de lectură. O biografie serioasă aveți în lucrarea d-lui Petru Gherman, Din palat la altar și pușcărie. De asemenea, cu aceeași plăcere puteți citi Monseniorul Ghika. Apostol și martir, de Ștefan Nicolae (1991). O antologie de texte dedicate monseniorului a fost alcătuită de Ioan Ciobanu și publicată la editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice sub titlul A trăit și a murit ca un sfânt.
Într-o anume zi voi scrie o biografie mai amplă aici. Acum, drept aducere aminte, mă rezum la câteva aserțiuni. A fost nepotul ultimului principe al Moldovei (Grigore Alexandru Ghika) și fiul cunoscutul diplomat Ioan Grigore Ghika. S-a născut la Constantinopol în ziua de Crăciun a anului 1873 și s-a stins la închisoarea Jilava (la 16 mai 1954).
Parcursul acestui mare cărturar, om al bisericii și om de bine este impresionant. Mediile ecleziastice catolice îi acordă o atenție sporită în ultimii ani. Intelectualii laici găsesc în gândirea lui o profunzime a ideilor cu adevărat inedită. Iată un prinț care a renunțat la prerogativele ce i se cuveneau, retrăgându-se în mănăstire și ajutându-i pe sărmani. Suferințele sale pentru credință stau și azi drept mărturie de curaj și verticalitate.