Maxim Mărturisitorul spunea: Neștiința și nechibzuința vin din reaua întrebuințare a puterii raționale. Ura și necumpătarea din reaua întrebuințare a puterilor irascibile și poftitoare. Iar din buna întrebuințare a acestora ne vin conștiința și chibzuința, iubirea și cumpătarea. Dacă este așa, nimic din cele create și făcute de Dumnezeu nu este rău.
Am regăsit citatul într-un articol scris de Sabin Făgăraș, publicat în revista online Oglinda.net și pe care l-am savurat de-a dreptul. Rândurile ce urmează au ca punct de pornire materialul amintit. Îmi propun o aplecare asupra puterilor sufletului uman, puteri care pot fi citite ca și facultăți, energii sau prerogative.
După cum reiese din scrierea lui Maxim, acestea sunt: puterea poftitoare, puterea irascibilă și cea rațională. Triada cu pricina însumează intelectul uman, acea zonă care-l ridică pe om deasupra lumii animale. Puterile sufletului ne-au fost date pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pentru a trăi frumos, dar pervertite ele se pot întoarce împotriva noastră. În fond, avem aici spectacolul celor trei dimensiuni ale intelectului uman: voința, care pune în mișcare acea putere poftitoare (cu referire la lucrurile amorale); sentimentele, care asigură cadrul acelei puteri irascibile și care poate uneori să ne dăuneze și, în fine, rațiunea, care poate să ne ofere o satisfacție imensă în căutarea lui Dumnezeu, dar și să ne depărteze de El într-un mod fatal.
Dincolo de antropologie, Maxim Mărturisitorul încerca să-l convingă pe creștin că este responsabil. Imaculate în starea lor primară, aceste daruri speciale oferite omului se pot compromite numaidecât. Liberul arbitru joacă aici un rol esențial, dar ce ar mai fi fost omul fără el? Dumnezeu a dovedit multă iubire atunci când ne-a lăsat să alegem, deși această capacitate este pentru mulți calea spre pierzare. Spun acestea cu gândul la mulți evanghelici care pun imediat vina pe Diavolul și pe uneltirile lui. E prea ușor să dăm vina pe cohortele întunericului, într-o fugă continuă de noi înșine. Când răul se răsfrânge prin noi atunci puterea lui este uimitoare. Nici o calamitate din lume nu a făcut mai multe victime decât răul uman. Generații la rând, în toate colțurile pământului, mulțimi de oameni se lasă pradă lui. Ceea ce a fost gândit drept binecuvântare devine, treptat, drumul spre pierzanie veșnică.
buna ziua,sunt Maria si am o intrebare.
acum ceva vreme am gasit intr-o sursa ortodoxa ca puterile sufletului ar fi gandirea ratiunea si vointa.nu apare iubirea.
duhovnicul meu e a doua pers care crede asta.
de loa par Arsenie Boca am invatat despre iubire,vointa di ratiune ca si puterile sufletului.
sfintii parinti nu erau deacord intre ei legat de acest subiect?
Nu am studiat cu atenție subiectul. Probabil că Părinții Bisericii au păreri diferite în această privință. Oricum, cred că sunt chestiuni de nuanță. De regulă iubirea este o temă recurentă la toți.
Cu bine!