Puterea Bisericii

Viitorul lumii se află în mâinile bisericilor locale, adică cea condusă de tine și de mine. Ori Biserica, ori întunericul. Fără existența unor biserici pline de puterea lui Dumnezeu care se manifestă prin bunătate, pace, dragoste și bucurie, păcatul va triumfa și răul va invada lumea. Dar nu trebuie să se întâmple acest lucru. Comunitățile pline de credință și de putere pot schimba istoria, chiar pot.

Nu vă deranjați să căutați alte alternative. Biserica este singura opțiune viabilă. (p. 21-22)

Autorul acestui citat este Bill Hybels iar cartea se intitulează Curajul de a conduce. Scrisă de la inimă la inimă, lucrarea este rodul studiului și al experienței deopotrivă. Hybels nu se erijează în campionul tuturor răspunsurilor ci doar încearcă să ofere câteva recomandări. Totul gravitează în jurul conceptului de atitudine a slujitorului. Gândurile, năzuințele și preocupările omului lui Dumnezeu sunt definitorii. Orice strategie (oricât de bună ar fi) rămâne ineficientă fără o pasiune cultivată zilnic. Marea lucrare a lui Dumnezeu pretinde o dedicare totală și o dragoste necondiționată.

Cartea se înscrie în domeniul mai larg al ecleziologiei, cu aplicație specială pe conducerea bisericii. Faptul care o face inedită este accentul pus de autor pe biserica locală. Aceasta este singura instituție transformatoare și viabilă în adevăratul sens al cuvântului. Toate celelalte instituții laice sunt importante și necesare, dar nu salvatoare. Chiar și organizațiile parabisericești sunt utile, dar niciodată nu pot egala impactul bisericii locale.

Această viziune se potrivește aproape unu la unu cu felul în care privesc și eu lucrurile. Știu, mediul evanghelic mondial se află sub asaltul misiunilor și fundațiilor de pe lângă bisericile locale. Mai știu că există o ispită reală a unor evangheliști sau filantropi de a-și exercita influența în paralel cu biserica. Și, ca s-o spun până la capăt, cunosc și cazuri în care acțiunile paralele concurează biserica locală în mod vizibil (uneori chiar o umilesc!). Și totuși, mă încăpățânez să cred – alături de B. Hybels – că doar biserica locală rezistă în timp.

Alături de familie, prima instituție divină, Biserica este cea de a doua în care merită să ne investim. Ținta prohibițiilor totalitare sau a ridiculizării ONG-iste democratice, biserica locală înaintează subtil dar ferm. Aici este locul unde Împărăția lui Dumnzeu capătă o expresie spațială determinată; aici mesajul Evangheliei este transmis cu naturalețe și impact. Oamenii se întorc la Dumnezeu și văd în ea a doua lor casă (iar uneori prima). Este locul unde poți să-L simți și să-L cunoști pe Dumnezeu. Apoi, din prinosul inimii, aici poți să-L preamărești pentru ceea ce este El. Biserica este singura instituție milenară și care va rămâne în picioare până la revenirea Lui!