În anul 1969, trei bibliști de elită – Glenn W. Barker, William L. Lane și J. Rmasey Michaels – publicau The New Testament Speaks (New York: Harper & Row Publishers). Această introducere în Noul Testament a jucat rol de manual în multe școlii de teologie ale vremii, bucurându-se de o largă apreciere.
Deși au trecut decenii bune de atunci, lucrarea are și azi relevanță pentru cei care doresc să se reîntoarcă la textele notestamentale și să le studieze în ansamblul lor. Până și evanghelicii care ascultă minim trei predici pe săptămână ar avea nevoie de asemenea cărți. Nu e suficient să vezi doar câțiva copaci, ci uneori să te ridici deasupra întregii păduri pentru a avea peisajul complet.
Un singur detaliu aș vrea să împărtășesc. E împărțirea pe care autorii ne-o propun în ceea ce privește Evanghelia după Ioan. După cum știm, evanghelia este de obicei împărțită în cartea semnelor (cap. 1-12) și cartea gloriei (cap. 13-21). Textul însă poate fi privit și altfel: (1) Lucrarea PUBLICĂ a lui Isus (cap. 1-12) și (2) Lucrarea PRIVATĂ a lui Isus (cap. 13-17).
Iată un nou orizont hermeneutic. Dacă veți lectura pasajele propriu-zise veți putea observa cum cele două realități se completează reciproc. Prima parte a evangheliei se dovedește spectaculoasă prin perspectiva semenelor și minunilor săvârșite de Isus. A doua parte ne surprinde prin discreția Mântuitorului. În prima parte suntem copleșiți de noroade, în a doua suntem invitați în cercul intim al ucenicilor. Evanghelistul Ioan reușește să ne prezinte ambele dimensiuni ale vieții și activității Domnului Isus, fără ca acestea să fie în contradicție.
Oare nu este această înțelegere o paradigmă? Oare viața noastră nu se consumă între aceste două realități? Oare nu tensiunea dintre public și privat ne transformă și ne face utili? Ba da! Chiar și o abordare de ansamblu a Evangheliei după Ioan ne poate edifica. Nimeni nu poate trăi unilateral. Toți avem nevoie de părtășie cu ceilalți, de ocazii în care să ne facem vulnerabili, dar avem nevoie și de odăiță, de acel loc al agoniei și consolidării spirituale. Slujim rugându-ne și ne rugăm slujind!
Speacks – Speaks