Provocările educației: repere medievale

P

Încă de la început, învățăturile se cuvine să fie în așa fel semănate în pământul virgin al sufletului crud, încetul cu încetul, cu vârsta și cu deprinderea faptelor, să încolțească și să crească, pentru ca apoi, după ce au prins rădăcini, să nu mai poată fi smulse până la sfârșitul vieții. Căci nimic nu este mai trainic și nu are rădăcini mai adânci decât cele învățate în primii ani de viață.

(…)

Ca întotdeauna când e vorba de educare, se cuvine să se recurgă la cumpătare, astfel încât severitatea învățătorului să suprime zburdălnicia vârstei, dar, în același timp, blândețea firii să tempereze și să îndulcească duritatea celui care-l strunește.

(…)

Nu este însă de ajuns doar să rostească în fața lui sfaturi care fie să îl îndepărteze de păcate, fie să îl cheme la fapte oneste; sfaturile trebuie să fie fixate, îndesate, întipărite și se cuvine a fi readuse în memorie mereu într-o altă formă, o dată într-o maximă, o dată într-o fabulă, altă dată printr-o asemănare, un exemplu, o dată folosindu-se de o epigramă, altă dată de un proverb, gravate pe inele, pictate pe tablouri, înscrise pe blazoane, recurgând la orice este pe placul vârstei aceleia, luând exemple de oriunde i s-ar părea că sunt grăitoare.

(…)

Profesorul să se apropie de însărcinarea sa cu multă chibzuință, pentru a strecura sămânța virtuților în simțurile până atunci necoapte. Cât timp sufletul se ține departe de toate păcatele și se arată dornic să dobândească un anumit caracter, el se supune palmelor care îl modelează. Există o copilărie a înțelepciunii, așa cum există și o copilărie a cucerniciei. Întotdeauna egal cu sine însuși, profesorul trebuie să se apropie de țelul său mereu pe alte căi, adecvate momentului. Este bine să se strecoare în mintea copilului prin povești fermecătoare, prin fabule spirituale, parabole pline de grație, care să-i fie de serioasă învățătură mai târziu, când va fi mare.

(…)

Teologia creștină vede în Dumnezeu trei principii: puterea absolută, înțelepciunea absolută, bunătatea absolută. Această triadă nu trebuie legată de manifestarea forței, căci puterea fără bunătate este, pur și simplu, tiranie, iar fără înțelepciune este un dezastru, nu o domnie. Înainte de toate, așadar, străduiește-te ca, de vreme ce soarta ți-a dăruit o anumită putere, să dobândești o cât mai mare forță a înțelepciunii; în felul acesta tu singur între toți vei putea să vezi fără greș ce se cuvine a fi căutat și ce se cuvine a fi evitat. Apoi să-ți dai silința să le fii cât mai mult de folos tuturor: aceasta este bunătatea. Puterea îți va sluji mai cu seamă să ajuți atât cât dorești, ba chiar să voiești în viitor mai mult decât poți în prezent; în plus, să dorești să faci mai puțin rău pentru ca, tocmai prin aceasta, să poți înfăptui mai mult.

(…)

Să nu te consideri un principe bun dacă, în comparație cu alții, pari mai puțin rău. Nici să nu socotești că dintr-odată îți este permis orice obișnuiește să facă gloata supusă principilor. Cântărește-te singur cu măsura cinstei, după aceasta să te prețuiești. Și dacă nu va fi existat niciunul cu care să te întreci, întrece-te cu tine însuți, de vreme ce aceasta este, dintre toate, emulația cea mai lăudabilă și cu adevărat demnă de un principe neînvins, anume să se străduiască fără încetare să devină mai bun decât sine însuși.

(Erasmus de Rotterdam, fragmente din Educarea principelui creștin)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.