Profetul e înflăcărat, plin de zel și de pasiune; înțeleptul e rezonabil, calm și rece. Profetul este idealist; înțeleptul este un realist, puțin utilitarist; cuvintele profetului sunt elocvente în predici; sfaturile înțeleptului – o învățătură rațională. (…) Sarcină profetului este de a răspândi cunoașterea lui Dumnezeu; aceea a înțeleptului de a arăta cum putea fi aplicată această cunoaștere la viața și la conduita cotidiană. Profetul ataca problema morală de sus: atenția sa se îndrepta către conduita suveranilor și a elitelor. Înțeleptul ataca de jos: el se preocupa de evreul mediu, în care el vedea sursa întregului progres moral.
(Isidor Epstein,
în Iudaismul. Origine și istorie, Hasefer, București, p. 89-90)