Procesul de la Praga

P

Timp de decenii, expresia „procesul de la Praga“ a evocat, în mod bizar, singurul proces „spectaculos“, cel al liderilor comunişti. Acesta a început, la 20 noiembrie 1952, ca un proces al „conducerii centrului conspirativ îndreptat împotriva statului, în frunte cu Rudolf Slánský“, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac (PCC). La 27 noiembrie 1952, tribunalul avea să pronunţe verdictul: unsprezece acuzaţi condamnaţi la pedeapsa capitală (şi spânzuraţi la 3 decembrie, în acelaşi an) şi trei la închisoare pe viaţă. Printre condamnaţi se aflau personalităţi de vază ale aparatului comunist internaţional. Cei trei condamnaţi pe viaţă şi opt dintre cei unsprezece condamnaţi la moarte au asistat la sublinierea „originii lor evreieşti“. Monstruozitatea acestui proces nu a putut totuşi să ascundă faptul că majoritatea zdrobitoare a victimelor represiunii era alcătuită din persoane din afara Partidului Comunist. De fapt, în perioada 1948–1954, comuniştii au reprezentat în Cehoslovacia în jur de 0,1% dintre condamnaţi, 5% dintre condamnaţii la moarte şi 1% dintre cei morţi (pedepse capitale îndeplinite, sinucideri provocate de persecuţii, decedaţi în închisoare sau în lagăre). De aceea, termenul de „proces de la Praga“ trebuie înţeles într-un sens mai larg şi chiar trecut la plural („procesele de la Praga“). Marile procese politice au început în aprilie–mai 1948. Acestea au continuat prin condamnarea democraţilor, a liberalilor sau a socialiştilor. Un prim val a culminat cu procesul Miladei Horakova (31 mai–8 iunie 1950), încheiat cu patru condamnări la moarte şi cu 300 de procese consecutive, totalizând zece condamnări la pedeapsa capitală. Ca şi în cazul M. Horakova, puterea îi persecută adeseori pe membrii rezistenţei şi pe foştii prizonieri ai lagărelor naziste. Ulterior, procesele se îndreaptă împotriva Bisericii Catolice şi a ordinelor religioase. Valul represiv încetează în 1954; procesele devin mai rare. Locul preferat al celor mai spectaculoase procese a fost Praga, dar acestea s-au desfăşurat şi în capitala moravă, Brno, în capitala Slovaciei, Bratislava, şi în capitalele regionale. Expresia „procesul de la Praga“ capătă o nouă semnificaţie în momentul represiunii judiciare de la începutul anilor ’70, după zdrobirea revoltei din 1968–1969 (Primăvara de la PRAGA).

(Dicționar istoric și geopolitic al secolului 20, de Serge Cordellier)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.