
Câtă forță sufletească în a sta drept printre ruinele neamului omenesc și a nu zace prăbușit alături de aceia care nu au credință în Dumnezeu!
Trebuie mai degrabă să ne felicităm și să îmbrățișăm darurile prezente, fiindcă, atâta vreme cât noi ne afirmăm cu tărie credința și, suferind pentru Hristos, mergem pe calea îngustă a Lui, vom primi răsplata acestei vieți întru credință, El însușii fiind Judecător.
Desigur, să se teamă să moară acela care, nefiind născut din apă și Duh, este dus către focurile gheenei. Să se teamă să moară acela care nu este socotit demn de crucea și patima lui Hristos. Să se teamă să moară acela care va trece de la această moarte la cea de-a doua (Apoc 2,11). Să se teamă să moară acela care, plecând din lume, va fi chinuit de focul veșnic prin pedepse nesfârșite. Să se teamă să moară cel căruia îi este dată această amânare mai mult timp, încât să-i fie prelungite în acest răstimp munci chinuitoare și tânguiri.
(Din tratatul Despre condiția muritoare a omului, de Sfântul Ciprian al Cartaginei)