„Printre ruinele neamului omenesc”

P

Câtă forță sufletească în a sta drept printre ruinele neamului omenesc și a nu zace prăbușit alături de aceia care nu au credință în Dumnezeu!

Trebuie mai degrabă să ne felicităm și să îmbrățișăm darurile prezente, fiindcă, atâta vreme cât noi ne afirmăm cu tărie credința și, suferind pentru Hristos, mergem pe calea îngustă a Lui, vom primi răsplata acestei vieți întru credință, El însușii fiind Judecător.

Desigur, să se teamă să moară acela care, nefiind născut din apă și Duh, este dus către focurile gheenei. Să se teamă să moară acela care nu este socotit demn de crucea și patima lui Hristos. Să se teamă să moară acela care va trece de la această moarte la cea de-a doua (Apoc 2,11). Să se teamă să moară acela care, plecând din lume, va fi chinuit de focul veșnic prin pedepse nesfârșite. Să se teamă să moară cel căruia îi este dată această amânare mai mult timp, încât să-i fie prelungite în acest răstimp munci chinuitoare și tânguiri.

(Din tratatul Despre condiția muritoare a omului, de Sfântul Ciprian al Cartaginei)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.