Ceea ce vedeți în imagine este blazonul cneazului Cândea din Țara Hațegului. Datează din secolul XIII și dovedește organizarea timpurie a românilor. Este vorba de strângerea în jurul unor conducători locali care stăpâneau peste câte un „județ” sau câte o „țară” (cum ar fi: Țara Bârsei, Țara Hațegului, Țara Crișurilor, Țara Maramureșului).
Tezaurele de la Cucuteni, Coțofenești, Agighiol, Peretu și Porțile de Fier descriu existența unor centre administrative destul de dezvoltate în Evul Mediu, fapt confirmat și de documentele romano-catolice. Și astfel, până la apariția statelor feudale românești, cnezatele, banatele și voievodatele și-au manifestat în mod deplin autoritatea, cunoscând o istorie impresionantă și un simț civic extraordinar.
Rămânem plăcut surprinși constatând ideea celor trei culori ale blazonului (roșu, galben și albastru), mai cu seamă că în Evul Mediu tendința era alta. Păsările de pradă și animalele puternice erau utilizate în astfel de reprezentări, emblemele fiind pur și simplu încărcate cu asemenea reprezentări. De remarcat inclusiv centralitatea crucii bizantine, ceea ce vorbește despre tradiția ortodoxă a familiei Cândea (chiar dacă ulterior va trece succesiv la romano-catolicism și calvinism).